Interviu cu Irina – „Toate asteptarile mi-au fost cu mult intrecute !”

| Posted by | Categories: Articole, Interviuri

Interviu cu Irina

Mai jos va prezentam un interviu cu Irina (fosta cursanta Q-Feel) despre ce a insemnat pentru ea un curs de actorie.

interviu cu irina

Q-Feel: Ce te a determinat sa vii la un curs ?

Irina: Pe la vreo 35 de ani am descoperit ca vreau sa am mai multa grija de mine, pentru ca eram un robot, munceam mult si nu mai gaseam bucurie prea usor in mai nimic (eram si putin workaholica) si mi-am adus aminte ca erau vremuri cand viata era altfel, cand ma pasionau lucruri, cand eram relaxata, vesela, fericita. Si am hotarat sa imi indrept atentia catre ce ma atragea cand eram mica, ce imi placea sa fac cu bucurie: pictura, actoria si scrisul. Am ajuns la actorie mai intai printr-un curs de vorbit in public, pentru ca voiam sa invat lucruri noi si m-am gandit ca fac si ceva util pentru profesia mea: sa imi dezvolt abilitatile de vorbitor in public. Atat cursurile de public speaking, cat mai ales actoria,  imi ofereau ocazia sa ma cunosc mai bine, sa invat tehnici si in general arta de a te face auzit, inteles, ascultat, de a convinge, a transmite, intr-un mod in care ceea ce ai de spus este receptat si “aterizeaza” unde si cum si cand trebuie. De asemenea, actoria imi oferea ocazia sa redescopar copilul din mine si sa nu ma mai gandesc la ce imi foloseste acest hobby, in afara de bucuria pura de a ma juca si de a ma simti libera, creatoare, vesela, eu insami.

Q-Feel: Ce asteptari ai avut?

Irina:  – Sa fiu cat mai naturala si autentica, fara false teatralisme, fara poticneli, frici sau blocaje, atat pe scena (indiferent ca jucam intr-o piesa de teatru sau sustineam un discurs), cat si in viata;

– sa ma joc si sa ma las purtata de bucuria pura de a crea si a ma juca, pentru ca multi uitam sa o facem si uitam sa ne abandonam unor momente de relaxare, facand ceea ce ne place;

– sa am curajul de a urca pe o scena si de a juca/sustine un discurs; sa imi imbunatatesc abilitatile pe care le aveam deja;

– sa imi controlez vocea, postura, sa stiu ce sa accentuez si ce nu, ca sa pot transmite si sa vorbesc convingator, sa transmit intr-un mod in care ceea ce ai de spus este receptat si “aterizeaza” unde si cum si cand trebuie; sa imi depasesc niste blocaje, emotii, retineri, autocenzura, timiditate;

– sa ma cunosc mai bine pe mine, dar si pe ceilalti;

– sa cunosc oameni noi, sa invat cu ei, de la ei, prin ei si sa cream conexiune, prietenie, comuniune;

Q-Feel: Cum a fost experienta ta la cursul de actorie?

Irina: Toate asteptarile mi-au fost cu mult intrecute!

– am reusit sa joc pe o scena, sa imi inving emotiile, sa inteleg ca a pune in scena o piesa de teatru e un intreg proces care te invata despre prietenie, descoperire, invatat impreuna, despre ce inseamna sa uiti de tine ca sa ii iasa replica partenerului de scena si ca sa iasa toata piesa (si cum chiar atunci cand uiti de tine si te daruiesti iti iese si tie cel mai bine J ), un process care te invata despre ce inseamna sa munceasca toti impreuna pentru un scop comun, care te invata ca in tine exista toate emotiile, toate personalitatile, ca in interiorul tau poti sa accesezi toate resursele emotionale de care ai nevoie nu numai pe scena, ci si in viata;

– mi-am facut prieteni noi, oameni minunati, am purtat cele mai interesante conversatii, am ras cu pofta, ne-am prostit, ne-am permis sa fim copii, dar si silitori si seriosi, ne-am cunoscut unii pe altii si pe noi insine in moduri extraordinare, cum nu ai ocazia sa o faci in viata de zi cu zi, cand toti suntem mai preocupati sa ne tinem bine mastile pe care le purtam, sa nu cumva sa ne vada cineva prea mult din pielea noastra cea adevarata si am petrecut timp de foarte buna calitate;

– am experimentat ce frumos este sa fii vulnerabil; si mai ales sa accepti sa fii vazut asa de catre ceilalti si sa fii OK cu asta. Mai mult, sa vezi ca devii brusc puternic cand esti vulnerabil, cand nu iti iese ceva, cand ceilalti vad ca nu esti suficient de priceput, de zambitor, de charismatic, de talentat etc 🙂

– abilitatile mele de a sustine un discurs s-au imbunatatit extraordinar (am invatat nu numai tehnici legate de voce, postura, cat mai ales sa fiu autentica, sa creez mai intai in interiorul meu si sa traiesc ceea ce vreau sa transmit, ceea ce da forta mesajului si il face sa “aterizeze”; am capatat o mai mare usurinta in a ma exprima cu mai multa claritate, mai concis, la obiect, de a transmite mesajul mai bine, mai rapid; am descoperit ca imi autocenzuram foarte multe manifestari si ca acele blocaje nu ma lasau sa traiesc pe deplin experiente minunate, sa ma abandonez lor si sa extrag din ele toata seva; am descoperit ca la cursurile de actorie se creeaza un mediu in care esti in siguranta sa exprimi lucruri nebanuite in feluri nebanuite, ca iti permiti sa fii cineva cateva minute, cineva care nu ti-ai da voie sa fii in viata reala. Dar tocmai cand iti dai voie sa scoti la iveala personaje presupus straine de tine, descoperi si mai puternic ca tu esti o fiinta facuta si din lumini si din umbre si cu cat iti dai voie sa exprimi mai multe sau sa le recunosti in interiorul tau, cu atat mai pitoresc devii si tu si viata ta;

– am reusit sa ma cunosc mai bine pe mine si pe ceilalti, pentru ca munca actorului cu sine insusi si munca de a te transpune intr-un personaj si de a-l reda presupune sa intri in pielea lui, sa ajungi sa cunosti cum ar putea gandi ceilalti; o data ce o faci, descoperi ce inseamna “o alta perspectiva”, te dezveti sa-i mai judeci pe altii atat de mult, nu mai tii cu tot dinadinsul sa ai dreptate cu orice chip, de dezbraci de ego, intelegi compasiunea si abordezi diferit orice relatie si in viata de zi cu zi;

Q-Feel:  Ce ai descoperit cand te ai reintors in Lume 🙂

Irina: – am descoperit ca sunt mai atenta la oameni si ii vad, ii aud si ii ascult cu mai multa atentie. Si tocmai de aia, mi se intorcea si mie acelasi dar J – ceilalti ma vedeau, auzeau si ascultau cu mai multa atentie; am devenit un mai fin psiholog, dar nu ma bucura faptul ca aveam abilitatea de a sti ce este in poseta trecatorului, sau in curtea vecinului, fara ca ei sa mi le arate, ci pentru ca stiind ce este in ele, puteam astfel sa le fiu mai de folos si lor si mie;

– ca intreaga viata este o scena. Asta nu e un cliseu, cu citire de la Eminescu, ci chiar am probat ca asa este: noi ne intrupam pentru a experimenta si ne alegem sa jucam o viata precum alegem sa jucam o scena sau o piesa de teatru. Cand credem ij rol si ne afundam in poveste devenim una cu ea. Dar din cand in cand, mai ales unii dintre noi, sunt constienti de JOC in timp ce joaca, fara ca asta sa ii diminueze frumusetea si maretia.

Legat de “viata e o scena si noi suntem actorii”, mai e un aspect in afara de ce am spus mai sus. Am aflat ca exista magicul ‘’DACA’’ al profesorului de actorie Stanislavski si ca el face minuni nu numai pe scena, ci si in viata. Astfel, am aflat ca in actorie, poti sa dai viata unui personaj sau unui moment si o faci credibil si cu forta, daca te imaginezi intr-o situatie posibila si te intrebi “ce-ar fi DACA…” Acelasi lucru il poti face in viata: poti sa rastorni orice situatie de viata poti sa transformi, sa iti creezi si sa iti recreezi viata si povestea si intamplarile si ghinioanele si fericirile si nefericirile, numai daca te intrebi “ce ar fi daca…”. Este incredibil cum aceste cateva cuvinte, urmate de o noua poveste o noua idee etc. declanseaza forte nebanuite si in jurul tau se rearanjeaza totul, de la relatii, pana la cariera, situatie materiala, atitudine etc.

– cand m-am intors in lume am mai vazut si cum multi alegem sa traim vieti terne, plictisitoare, cum ne obisnuim cu ele si nici nu ne mai vin idei despre ce ar putea fi mai bine. Iar eu ma simteam de ca si cum am o comoara in maneca, de ca si cum frunzele si drumurile si chipurile pe care le vedeam eu erau mai multe si aveau mai multe culori si chiar mai multe intrebuintari, oamenii erau mai vii, sansele mai mari, viata mai frumoasa, cu scopuri noi, redefinite, cu semnificatie, totul putea fi reasezat, totul putea devein mai interesant, mai vessel, mai plin de semnificatie.

Creativitatea din salile de curs s-a infiltrat in toate aspectele vietii si a imbogatit tot.

Q-Feel: De ce l-ai recomanda?

Irina: Pentru ca viata ta se insufleteste si se imbogateste in scop si semnificatie, pentru ca e distractiv si te vei trezi jucandu-te cum nu ai mai facut-o de copil, cu pofta si bucurie, pentru ca e una dintre cele mai dragute si placute forme de recreere, pentru ca inveti lucruri noi, pentru ca iti sporesti creativitatea si o sa vezi asta in toate segmentele vietii tale, pentru ca devii mai puternic si mai increzator, mai optimist, pentru ca sansele sa ai un job mai bun sau o profesie mai buna si mai bine platita sau relatii mai bune cresc pentru cei care stiu sa comunice, pentru cei care stiu sa se exprime, cei care stiu sa povesteasca, sa se faca auziti si intelesi prin cuvinte si gesturi si trairi (ca sa nu mai spun ca printre cel mai bine platiti oameni din lume si cel mai bine vazuti si cotati sunt cei care stiu sa se exprime, cei care stiu sa povesteasca, sa se faca auziti si intelesi prin cuvinte si gesturi si trairi), pentru ca iti faci prieteni, pentru ca inveti de la oameni extraordinari, pentru ca te cunosti pe tine si pe ceilalti mai bine, pentru ca traiesti viata cu mai mult curaj si cu din ce in ce mai putine blocaje sau inhibitii.

Q-Feel: Iti multumim pentru cuvintele frumoase de mai sus! Stim ca esti un om care merge cu mandrie si incredere pe scena vieti si te felicitam pentru asta!
Cu prietenie,
Echipa Q-Feel

Comments on Interviu cu Irina – „Toate asteptarile mi-au fost cu mult intrecute !”

Lasă un răspuns

Share