Jurnal de clasa Qfeel

| Posted by | Categories: Articole, Interviuri, Servicii

I. Bun venit la Impro sau … ce bine este cand te joci!

Ca jocul lipseste din viata noastra si ca avem nevoie sa ne exprimam prin joc, sa ne relaxam sa radem, sunt lucruri bine stiute. Necesitatea jocului, nici ea nu ne este straina. Cu toate ca de mici simtim nevoia sa experimentam prin joc viata, cu cat trec anii este mai greu ne aruncam intr-o astfel de ipostaza. Uitam sa dam frau liber creativitatii si vrem neaparat sa fim frumosi, destepti, mereu cu o replica buna de spus si mai ales apreciati. Ne este frica sa ne mai jucam si uitam ceea ce este mai important: este in natura omului sa isi imagineze.

Cu toate aceste temeri au inceput acum o luna, curajosii ce vin in fiecare luni la cursul de Actorie si Improvizatie Act 1.

8 oameni au intrat pentru prima data in scoala noastra, cu cel mai frumos gand: „Habar nu am ce o sa se intample, dar voi incerca” .
Odata cu prezentarea fiecaruia, am putut cu totii sa tragem prima concluzie. Cea mai importanta conditie pentru a face descoperiri este aceea de a fi curios!

Ne petrecem prea mult timp in viata de zi cu zi, incercand sa-i evitam pe cei din jur. Fie din comoditate sau timiditate nu suntem atenti la ei, nu observam lucruri importante si incercam pe cat posibil sa nu iesim in evidenta. Exercitiile i-au ajutat pe cei prezenti sa gaseasca modalitati sincere in care sa se prezinte, sa se simta confortabil cu faptul ca vorbesc despre ei, dar si ca sunt observati. S-a facut astfel un prim pas catre formarea unui grup de oameni ce descopera asemanarile care-i apropie.

Urmatoarea oprire cauta raspuns la intrebarea : „Ce fac inainte de a actiona?”
Pai asta este simplu„, raspunde unul dintre cursanti, „ inteleg ce trebuie sa fac si fac” . Trecand prin exercitii, cu totii rand pe rand, si-au dat seama ca pentru a actiona mai este nevoie de ceva. Atunci cand in mod onest ma pun in postura de a face, devin prezent in viata mea. Cu alte cuvinte, este necesar sa observ, sa devin constient de mine si de ceea ce se intampla in jurul meu. AICI si ACUM, este mai important decat scopul meu, iar drumul pana acolo este ceea ce conteaza cu adevarat. De beneficiile acestei notiuni beneficiaza atat grupul cat si fiecare in mod individual.

Este atat de frumos sa vezi cum descoperirile fiecarui  participant reies la suprafata atat de simplu: „Wow, nu m-am gandit niciodata ca pot face asta” . Si cu toate astea, nu suntem decat la inceput! 🙂

Intr-una din sedinte am facut un exercitiu ce a parut atat de complicat la inceput, dar care i-a facut pe toti cei care au participat sa plece acasa in acea zi, cu zambetul pe buze. De ce? Pentru ca au venit cu solutii originale, au avut ocazia sa-si foloseasca inventivitatea; au creeat rezolvari unice si personale si asta i-a surprins in cel mai frumos mod cu putinta. O singura situatie, mii de rezolvari. Asta presupunea jocul. In prima instanta, ei au avut tendinta sa spuna ” Pai solutia cea mai buna a fost data de cel care a participat primul la exercitiul, alta nu mai exista ” . Sa fie chiar asa? Sau poate ca lucruri incredibile se intampla atunci cand crezi in ceea ce faci?! Dar cum ajung sa cred intr-un joc, cu reguli mai mult sau mai putin ciudate, cand eu sunt adult? Asta este intrebarea la care au gasit raspuns, fiecare in felul lui, toti cei care formeaza grupa….

Asadar, jocul nu este doar distractiv, dar si necesar. Copii si adulti deopotriva invata constant despre lume si despre ei insisi.

Si ni s-a spus ca este minunat faptul ca exista astfel de locuri, unde este ok sa fii tu, sa te joci, sa vezi lumea cu alti ochi. La fiecare curs de Actorie si Improvizatie, schimbam ochelarii prin care privim lumea, alegem cele mai ciudate culori de lentile, incercand sa intelegem cum de am ratat, lucrurile pe care abia acum le descoperim.

Ne revedem la urmatorul curs!
Articol scris de prof. Andreea Cauc.

Lasă un răspuns

Share