O poezie ! Un moment emotionant ! Un cadou nepretuit !

| Posted by | Categories: Articole, Despre noi, Interviuri

O poezie

Un moment emotionant! Un cadou nepretuit!

La cursul de Dictie si Vorbit in Public am avut bucuria de a cunoaste o persoana cu adevarat remarcabila, ce a invatat sa se bucure de emotiile ei; dar care mai presus de toate, a gasit resursele de a inunda pe toti cei prezenti cu emotie, sensibilitate si farmec!
Inspirata de trairile ei, Liliana a creat o poezie ce exprima descoperirile pe care le-a facut, in acelasi timp dandu-ne si noua ocazia de a fi martorii unui moment extrem de frumos.
O poezie pentru care ii multumim, deoarece inca o data ni se confirma faptul ca pasiunea care ne conduce in misiunea noastra, insipra oamenii intr-un mod cu adevarat impresionant.

Ne vom revedea cu drag si in continuare, la cursul de Actorie si Improvizatie (modulul 1), caci asa cum spune si Lili, “de-ai contactat microbul..”

 

O Poezie:

Eu vă spun, doar atâtica,
Nimeni nu știe nimica!
Din ce-aș vrea acum să fac
Să vă fiu vouă pe plac!
Cum aș vrea eu ca să fiu?…
Sa am aerul zglobiu…
Sa fiu stăpână pe mine
Și .. să semăn mult cu tine!
Să fiu gingașă, slăbuță,
Nu c-așa … n-aș fi drăguță!
Durdulie – așa cum sunt,
Cu nasul puțin în vânt…
Eu mă plac așa cum sunt!
Asta sunt! Dacă vă place…
Dacă nu, mama alta nu mai face!
Și de-ar vrea, nu are cum.
Dintre noi … e dusă-acum!
Este … undeva… deasupra noastră…
Aș vrea … s-o văd la fereastră…
De vre-o zece ani o vad
Doar în pozele din pod.
Doar în pozele din cufăr..
Nici nu știți cât de mult sufăr!
De prezența-i mă privează
Însă… știu că ma veghează.
Știu că îmi îndrumă pașii
Că-mi adună ea…. toți așii.
Dar…, voi știți că sunt doar patru?
Așa ca… am venit…
la Școala de Teatru!!!

Sper să fiu unul dintre ei.
Vă rămân și vouă trei!
Și să fiu … doar eu cu mine,
Să nu am pic de rușine.
Să nu am nici o grimasă
Când intru în altă clasă.
Să am zâmbetul la mine,
Natural,.. firesc,… ca tine!
Inima să-mi bată-ncet,
Nu … să-mi iasă-șa din piept!
Ei… de-ți place, ori de ba…
Sunt acum colega ta.
Dar, ce spun?… Colega voastră!
Nu te uita pe fereastră
Vrând să spui c-am luat-o razna!
De la cap, tu sa-ti iei mâna.
Nu-s nebună! Sunt mâhnită,
C-aș vrea eu … asul de pică!
N-am crezut nicicând vre-odată
C-am să vin și altă dată.
Dar uitați-vă la mine!
Nu știți voi,… dar eu știu bine!
C-am să spun și eu la fel
mâine… despre El!
Căci, de-ai contactat microbul,
Ți se schimbă viitorul.
Poți fi rege… împărat!…
Și-orice rol ai fi jucat,
Totul e să îți dai seama
Că îmi semeni! .. Eu …sunt mama!!!

Acest rol… e cel mai mare!
Zilnic… este sărbătoare!
Însă.. cea mai mare bucurie
e atunci! …când în ochii ei
sclipesc lacrimi..
da, da… lacrimi!..
lacrimi de bucurie!!!
Dar.. voi știți ce eu aș vrea?
Vreau să știți … că-i fata mea!
Vreau să știți că am …chiar doua,
S-ale mele, amandoua!
Da…, da, da sunt procopsita!
Sunt o mamă fericită!
Și să știți că nu vă mint.
Vreau acum să mă prezint:
Eu… sunt Liliana Tincă.

Sper că n-o să-mi purtați pică.
Dacă da, vă dau de-odată
Toți așii ce-i am. De-ndată!
Pe…cei trei! Pe cel de pică…
Îl opresc pentru-a mea fiică!
Și… ce sunt? Am scris pe-o coala:
Asistentă medicală!
Câți ani am? … Vă spun și voua,
Am… doar patruzeci și nouă.
Și vă-ntreb… așa… pe șleau:
Voi mă vreți? …Că eu vă vreau!!!

… de Liliana Tincă

poezie improvizatietext poeziedictie poeziepoezie

Lasă un răspuns

Share