„Copilul meu este prea tăcut / energic. Ce pot face?” – întreabă părinții isteți.

Qfeel răspunde:

Oricum ar fi copilul tău, cu siguranță a primit iubire și atenție din partea ta. Ceea ce pentru tine este un semn de interiorizare sau de prea multă energie, pentru el nu este altceva decât o calitate ce încă nu a fost cizelată. De aceea, vine un moment în care trebuie să-i oferi libertatea și cadrul propice unei evoluții independente.

Nimeni nu poate judeca sau blama modul în care un părinte își crește copilul. Fiecare face ceea ce consideră el mai bine. Cu o mențiune importantă: alegerile trebuie să urmărească binele copilului, și nu al părintelui!

Cum ne dăm seama ce este bine pentru propriul copil?

În primul rând, încercăm pe cât de mult putem să-l observăm. Nu să analizăm sau să trecem prin programele noastre mentale (unde am adunat dorințe, frustrări, așteptări de la viață și de la noi înșine), ci să observăm ființa minunată ce se construiește, definește pe zi ce trece. Procesul poate părea simplu la prima vedere, dar nu este deloc simplu să-i oferi libertatea necesară dezvoltării fără să intervii.

În cel de-al doilea rând, căutăm să oferim copilului medii cât mai variate, cât mai antrenante, în care el să se manifeste liber, să se vadă pus în situații inedite. Un copil poate fi total diferit de cum îl știe mama sau tata atunci când este pus într-o situație nouă sau într-un mediu nefamiliar.

Am întâlnit părinți care întrebau cu sfială la finalul primului curs: „Cum a fost, Andrei? A fost atent? Știți, el este mai energic așa și nu prea este atent…”. Dimpotrivă, Andrei fusese unul dintre cei mai atenți copii la acel curs. Iar exemplele sunt numeroase și diverse.

Copii văzuți și știuți de către părinți ca fiind timizi, lipsiți de imaginație, prea vocali, sau agitați,
devin în sălile de curs alte persoane. De ce? Pentru că se văd „în afara programului”, pentru că aici au libertatea de a se explora prin joc, pentru că ei încă au această forță de a fi orice își doresc, pentru că sunt înzestrați cu puterea de a alege cine vor să fie.

O altă metodă prin care putem descoperi ce este bine pentru propriul copil este să-l ajutăm să
aleagă. Și, mai ales, să-i oferim alternative! Un copil crescut într-o singură direcție și cu un singur scop, de regulă al părintelui, va ajunge un adult frustrat, închis, poate performant într-un domeniu, dar mereu în minte cu gândul că ar fi putut să fie altfel dacă…
În schimb, un copil care crește și învață în joacă va deveni adultul care se bucură de tot, oferind seriozitatea care se cuvine vieții.

Toate aceste aspecte le-am luat în calcul atunci când am gândit cursurile de dezvoltare pesonală
prin teatru pentru copii. Prin joacă, observăm fiecare copil, îl punem în situații noi și-i oferim
alternativa. Iar rezultatele se văd din prima. În special pe chipurile istetilor părinți.
Așadar, oricum ar fi copilul tău, fii părinte isteț !

De restul ne ocupăm noi. Cu atenție, iubire și pasiune.