ACT 2

In urma cu aproape un an de zile am decis ca e timpul sa fac ceva pentru sufletul meu, sa-mi descopar pasiunile ascunse si am inceput cu ” Dezvoltare personala prin Teatru „. Pe langa faptul ca am jucat deja in doua piese minunate si o pregatim pe cea de-a treia, am devenit mai deschisa cu cei din jur si mai sigura pe mine, mi-am largit cercul de cunostinte si am legat prietenii cu oameni minunati. Multumesc tuturor!

Pana mai ieri copiam modele de comportament. Vroiam sa fiu ca aceea doamna sau ca aceea colega. Nu reuseam sa vad cine sunt cu adevarat. In schimb astazi, stiu cine sunt. Eu am o forta interioara incredibila de a ma adapta, eu sunt capabila sa ofer empatie, eu sunt responsabila, eu sunt puternica. Si pot continua…. :)) Nu stiu sa va spun de ce abia astazi de dimineata am inceput sa ma simt altfel dar pot sa va spun ca sunt fericita!!!!!! Acum sunt la birou si ma intreb ce caut aici, eu trebuie sa fiu pe scena :)) atat de mult mi-a placut. Va multumesc ca aveti incredere in mine, va multumesc pentru ca mi-ati dat aripi :)) Vreau sa particip si la urmatorul bootcamp! Este incredibil cum m-au transformat aceste cursuri, ma uit in urma si ma vad cat de speriata eram. Ceea ce faceti voi este extraordinar, de un real ajutor celor care vor sa depasesca un anume moment din viata, sa se descopere, sa se dezvolte.

Inca de la prima sedinta gratuita, modul in care am fost primita, precum si atmosfera din casa Qfeel, m-au facut sa imi dau seama ca acesta este locul unde aveam sa cresc si sa imi inving toate fricile. Fiecare joculet a fost pentru mine ca o piatra de cunoastere. Seara, dupa ce ajungeam acasa si stateam putin singura, imi dadeam seama ca a veni la Qfeel a fost cea mai buna idee din viata mea.

La Act2 am invatat ca actoria face parte din noi, din fiecare om, si ca atunci cand vom deveni constienti si prezenti de noi, vom scoate la iveala tot ce e mai frumos. Aici putem sa cream un personaj pe care sa il transpunem fiintei noastre si caruia sa ii dam viata. Experienta pe care am trait-o pe scena a fost cu totul unica si sentimentul pe care l-am avut la sfarsitul piesei nu a fost unul de eliberare, ci de implinire si realizare. Aici, oricine poate dovedi ca placerea si iubirea pentru actorie nu are nevoie de talent.

Act2 m-a invatat ca exista iubire de sine si ca toata lumea trebuie sa o aiba. M-a facut sa nu ii mai pun intotdeauna pe cei din jur inaintea mea si sa incerc sa nu mai fiu un MARTIR. La Act2 am invatat sa fiu vulnerabila in fata altor oameni si sa am mai mult curaj si incredere in mine. Datorita cursului am invatat cum sa aplic asta si in viata de zi cu zi. Prin Act2 m-am descoperit si cunoscut mai bine.

Recomand Act2 tuturor celor care au bariere: fizice, mentale sau emotionale. Si mai recomand multa munca deoarece actoria nu este o joaca desi ”joci o piesa”.

Cursul Act2 este despre cum inveti sa-ti depasesti barierele impuse uneori chiar de tine, despre provocarea de a te descoperi si a interactiona cu ceilalti, dezvoltand povesti si personaje.

La Actul 2 m-am asteptat sa „interpretez” vreun personaj, intr-o piesa de teatru. Să ma distrez. Si m-am distrat, doar ca personajul pe care m-a invatat Qfeel sa-l aflu prin intermediul cursurilor, n-a fost nimeni altul decat…EU.

Momentele cele mai placute din viata vin de obicei pe nesteptate dar o sa ramana cu tine toata viata. Sa reusesti cu un grup de oameni total diferiti, dar cu ajutorul unui coordonator extraordinar, sa faci o piesa de teatru este ceva deosebit. Este o calatorie minunata cu etape multiple: trebuie sa inveti un scenariu de teatru, sa exprimi un moment prin toate modalitatile posibile, sa te coordonezi cu colegii tai, sa ai miscare scenica, sa iti alegi recuzita potrivita, sa repeti la nesfarsit si nu il ultimul rand sa iti promovezi piesa. Toate acestea sunt doar o parte din etapele necesare ca sa reusesti sa creezi un moment artistic de o ora jumatate, jucat pe scena unui teatru real cu toate bilete vandute. In aceasta calatorie ajungi intr-un final sa te cunosti si pe tine insuti, sa realizezi cum interactionezi cu alti oameni si perceptia lor despre tine, si sa scapi de sentimentul ca in viata nu poti sa faci orice atata timp cat iti doresti acel lucru! Intr-un final momentul de pe scena, din fata reflectoarelor, este unul ce nu poate fi descris, doar experimentat. Cu siguranta nu o sa-ti doresti altceva decat sa il mai ai inca o data. Multumesc, Qfeel! Multumesc, Madalina!

Qfeel a fost pentru mine o surpriza care mi-a adus in viata me, in primul rand noi oameni dar si experienta uimitoare de a juca pe scena in fata unei sali pline, de doua ori! Spun in primul rand oameni, pentru ca fata de ei am cea mai mare multumire, pentru ca de-a lungul celor 4 luni de zile am creat o legatura pe care nu ma asteptam sa o cream si am realizat ca am ajuns sa fiu mai deschis fata de ei decat fata de multe lume cu care imi petrec timpul zi de zi. Asta m-a uimit si mi-am dat seama ca sustinerea tututor fata de fiecare persoana din grup, a dus la realizarea unei piese de teatru in care, in spatele personajelor s-a creat o alta poveste. As recomanda cu mana pe inima aceasta experienta, este o experienta pe care nu o poti descrie, si acum ma refer la jocul pe scena in special, in care pur si simplu traiesti o stare de prezenta 100% si toate emotiile pe care le simti, te fac sa intelegi ca nu ai pierdut nici o clipa timpul in cele 4 luni de repetitii. Apoi, o recunostinta foarte mare o am atat fata de colegii de scena care au fost extraordinari, dar in special fata de cea care ne-a coordonat si si-a dat tot interesul pentru ca noi sa fim cei mai buni, Madalina. Caruia am sa ii multumesc mereu pentru rabdarea, dragostea si implicarea cu care ne-a tratat. Cred ca nu merita descrisa in cuvinte aceasta experienta pentru ca nu ai putea-o cuprinde cu adevarat, nu ai cum sa exprimi in cuvinte ce am simtit acolo, pe scena…dar cu siguranta merita sa o traiesti si sa te bucuri de ea macar odata in viata.

A fost o experienta unica si foarte interesanta pentru mine, pe care cred ca o voi repeta in viitorul apropiat! Sper ca pe parcursul acestor luni mi-am mai rezolvat din problemele cu dictia, daca e asa, totul e datorita trainerului si colegilor extraordinari pe care i-am avut. Multumesc mult pentru aceasta experienta minunata.

A fost o onoare sa fiu cu voi în aceasta experienta magica. Multumesc pt rabdare si mai ales inspiratie. Dorinta fiecaruia de a-si depasi límitele m-a ajutat si pe mine. Va multumesc! Va iubesc! Si sper sa ne mai jucam împreună.

ACT 2!? Un cocktail! Unul cu de toate. Un cocktail inceput de Gogol în 1833 și preluat, adaptat, personalizat de Madalina pentru noi, 9 invatacei. Un cocktail de peste 4 luni in care m-am cunoscut mai bine, am cunoscut mai bine, in care mi-am vazut si alte limite (le-am depasit mai greu sau mai ușor), in care colaborarea cu colegii si imaginația au luat forme noi, au atins cote inalte, nebanuite pana atunci. Act 2?! O introducere in secretele scenei si ale culiselor, ale emotiilor spectacolului. REZULTATUL?! 1. Un adevarat spectacol atat pentru mine cat si pentru public, o explozie de sentimente si emotii (pentru care cauti permanent solutii). Un spectacol in 2 timpi: cel alocat pregatirii si cel al expunerii scenice, un spectacol cu 2 scene: cea din culise si cea publica (ambele la fel de importante si care iti vor ramane in minte si suflet). 2. Descoperi o lume noua, colorata, din care nu mai vrei sa pleci si clar: o dorinta de mai mult. 3. Scena - un loc in care, desi coplesita de emotii, m-am simtit "acasa". To be continued! Mulțumesc, Madalina!

Ce am trait la Act2? Stiu ce n-am trait, in toate lunile astea. Ba da, stiu. Doar tristete n-am trai! Altfel, am trecut prin toate starile, de la bucurie nebuna, pana la furie, frustrare si suparare, de la speranta si incredere la confuzie, frica si neincredere, si multe altele. Si cu ocazia asta mi-am exersat niste comportamente, niste reactii, am exersat controlul emotiilor, atat pe scena, dar mai ales in afara ei, am exersat atentia la celalalt in contextul nevoii de adaptare la el si la reactiile lui, tocmai pentru ca in final, totul sa capete coerenta. Un alt lucru pe care mi-am propus de la inceput sa-l fac, a fost sa invat sa si tac si sa ascult. Sa invat sa las lucrurile sa fie asa cum vrem cu totii sa fie, nu asa cum vreau eu. Poate si de-asta am incercat sa stau deoparte uneori. Dar cred ca cel mai dificil pentru mine si una dintre cele mai grele lectii, in general, pentru mine este rabdarea - rabdarea ca lucrurile sa se aseze, rabdarea ca un altul sa auda, sa faca, sa inteleaga, rabdarea ca eu sa inteleg, sa fac, sa-mi iasa... este ceva la care ma gandesc intruna si in viata de zi cu zi si incerc s-o fac constient atunci cand simt ca ma pierd, iar experienta din ultimele 4 luni m-a tras inca o data de maneca si m-a facut sa imi aduc aminte ca suntem diferiti, ca avem ritmuri diferite, ca avem povesti diferite si demoni la fel de diferiti... si ca totul sta in rabdare si poate, romantios spus, in iubirea de aproape... Madalina iti multumim pentru tot, de la cum ai distribuit rolurile, pana la cum ai lucrat cu fiecare individual, am observat inca o data rabdarea si atentia cu care te uiti la oameni, modul in care le fortezi blocajele, dar le respecti limitele. Iar asta, inca o data, m-a facut sa zambesc si sa ma bucur, pentru ca sunt rari oamenii care pot sa faca asta. Multumesc, Qfeel!